Posts tagged “cer

Cerul si timpul

poza Sunt multe cele care ni se aseaza in cale. Fete de portelan cu zambet fals de manechin, oglinzi sparte pe jumatate ce reflecta adevaruri neaflate inca, ganduri triste si vesele cu aroma de portocale, pesti colorati care plutesc pret de cateva clipe undeva in apropierea viselor, prieteni, maini intinse, suflete dragi, umbre de fum si raze de soare in dimineti mult prea tematoare de preaplinul unei lumi absorbite de propria trecere. Deasupra vegheaza cerul nesfarsit, in noi sapa tainic necrutatorul timp, iar alegerile si gandurile sunt doar framantari efemere menite sa subrezeasca increderea intr-o, oricum, iluzorie siguranta. Calea e una singura, incepe si se termina in punct fix, un perpetuum mobile de la intuneric la lumina. E singura lege care nu poate fi incalcata. Urmele pasilor se vor acoperi de nisip, va avea vantul grija, glasul ascunselor ganduri se va acoperi sub cupola unui urias clopot spart, va avea timpul grija. Aparent nesfarsita cale e plina de o ciudata insiruire, profeti mincinosi langa inocente ganduri, alb si negru, adevar langa iluzie si eroare, ura alaturi de dragoste, extreme care se resping si se atrag in acelasi timp, intr-un joc transparent si complex cu margele de sticla. Asceza de la intuneric spre lumina e o chestiune personala, ce tine intr-o oarecare masura de sansa, de gust si banuiesc, de un destin inghesuit pe o cale trasata intre rasarit si apus. Deasupra cerul, in noi, timpul. E singura lege.

Advertisements

Zbor pe un cer violet

  Stim cum am fost, fara indoiala stim cum suntem, dar cum oare vom fi noi, cei de maine? Intr-un colt de lume infasurat in iarba si soare dulcea pasare a copilariei se dezmiarda la soare zambindu-le pustilor care bat mingea fara de griji. Mai tarziu, pasarea a zburat si iarba s-a acoperit de betoane si garaje. Cartile multicolore zambesc sfioase in raft si asteapta gandul ce le va dezmierda printre pagini. Tacere, nisipul din clepsidra a blestemat librariile, care au devenit camere goale si seci sau magazine in care se vand becuri, lumini artificiale. Penita se asterne cuminte la drumul descris prin litere desenate, care deschid lumi si ascund sentimente in scrisori. S-a mai stins un vis, tacanitul sec al unor butoane albe pe care sunt scrijelite litere a omorat tocul si calimara. Vioara maiastra plange cu lacrimi de inger si dantuie diavoleste la lumina lumanarilor, inganata de lumini si umbre, ganduri si fantezii. Zgomot, simulatoare, amplificatoare, volti si amperi, azi toata industria desfatatoare de urechi sta la cheremul lor inainte de a se inchina creatiei si talentului. Atat de departe si totusi, atat de aproape se unesc toate nazuintele de ieri, cu cele de azi, intr-o translatare obosita de timp, intr-un zbor pe un cer violet.  Ieri copii pe maidan, azi politicieni fara staif si cu multimi la usa care le cer sa-si aduca aminte de popor, ieri ingineri stagiari dornici sa schimbe lumea in bine, azi magnati cocotati pe afaceri suspecte, ieri oameni la locul lor, azi revoltati si marginalizati intr-o lume stinghera. S-au ars distante, s-au ars lumi, se rescriu fapte, se omoara mistere si se cladesc altele in loc, lumea clocoteste si nu mai are rabdare, iar ochii nevazuti din umbra vegheza mersul lumilor si proclama viata insingurata in cuburi de sticla. Stim cum am fost, stim cum suntem, dar cum oare vom fi? Maine…