Posts tagged “electra

Actorul

Din intunericul alunecos si perfid tasneste lumina lina, iar respiratia se ghemuieste intr-un ungher de suflet. Ritualul incepe, pe altarul de lemn se alcatuiesc pasii bine calculati, cu urme slefuite in ore si ore. Secunda este arc suspendat in timp de un fir de par si albastrul pur al gandului intrupat in cuvant se scurge dinspre lumina spre intuneric. Cuvantul, cel care a fost la inceput, taie aidoma cutitelor care sfasie turbate aerul dens de pe scena, iar ceasul s-a ascuns sub preaplinul sacadat al tobei cladite pe zongora. Glas tanguit se ingana sub strunele ceterii. Initierea incepe sub semnul dionisiac al paradisului patruns si tulburator continua pe treptele care duc spre infernul durerii si deznadejdii. Razbunarea incinge sangele si clocoteste sub semnul securii inchipuite in rosu pe piele. Sarutul, pecetea legamantului intru implinirea celor scrise de demult, intepeneste pe umeri. Pasarea mortii isi canta chemarea din stalpul portii, iar inimioara are dor greu de dus. Vesnicia se chinuie sa se nasca, iar prin porii deschisi se strecoara ca o morfina cantec soptit de pe Iza si umbra de cetate elena. Vise negre si inchipuiri albe. Vinul, cel care impreuna cu painea s-a cladit in veac, face legamant tacut sub semnul alb presarat cu sare. Electra si Oreste au ucis, iar prada cutitelor au cazut Clitemnestra si Egist. Crima rituala s-a savarsit si plansul se opreste in gat, pentru a nu tulbura procesiunea. Ascunsa taina se desface privirii daruindu-se cu totul celui ce sta in asteptare, in umbra. Toate aceste minuni se intampla la doi pasi si cel care face ca lumile sa se nasca daruindu-le suflet si trup este actorul. O minune si el.

P.S. Cine a vazut “Electra” lui Mihai Maniutiu cu siguranta ca vrea s-o mai vada odata, iar cine n-a vazut-o, poate a devenit curios.

Advertisements