Posts tagged “soarta

Llosa, in alt fel

S-a apropiat incet de birou, si-a trecut mana alene peste ziarele ingramadite asimetric si a suspinat. Oglinda nu minte, de fapt, n-a facut-o niciodata. S-a privit de dimineata atent, asa cum n-o mai facuse din primul an de facultate cand asculta demiurgii cuvantand in amvon despre puterea intelesului filata in taine filosofice. Unde e tanarul plin de idealuri de alta data, omul care visa sa schimbe scoarta inceata a lumii si sa invinga forta necrutatoare a timpului? S-a ales praful, iar cuvantul a obosit sub retina oarba a tubului catodic. In mintea omului prins in vraja cartilor nu mai salasluiesc decat conspiratii si rating, bani, putere si sfere de influenta. A naibii soarta.

“La birou am un sef idiot”, se aude spasmodic din play-listul care obsesiv se dezlantuie de luni pana vineri tarziu.E prea tanar sa mai sufere si prea tarsit de toate scandalurile din jur. Viseaza inca la usa deschisa care sa-l indemne sa-si faca in liniste meseria, asa cum ii place, cu pasiune si compasiune. A vrut asa de multe si din pacate i-au iesit atat de putine. Asemeni canarului cantator din colivia Phoenicsilor, trupa favorita a sefului sau obsedat de privirea din oglinda, a cazut ranit la prima incercare de a striga cerul. Si acolo a ramas, strivit de un albastru visat prea intens si uneori colorat de iluzia vestului.

Nu-i pasa deloc de campanii media, de revolutii, de industrii, de crize economice si de inginerii financiare. N-are chef de power-flower si nici de coloratul disco. Caderea bursei nu-l misca deloc si pare electrocutat de acordurile perverse ale unei trupe cu nume de hotel japonez, care l-au facut la un moment dat sa-si imagineze cum ar fi daca ar alunga monotonia cu un salt de la etajul zece al blocului, unde seara de seara fumeaza un chistoc in timp ce comunica pe chat cu diversi amici virtuali, pe care nu i-a cunoscut, nu-i cunoaste si nici nu-i va cunoaste niciodata.

Usile sunt momentan inchise, iar puntea dintre ascultatorul de demiurgi, canarul cantator si monotonul tacanit al tastelor in cautare de chat, nu se intrevede. Trei generatii se frang cautand un axis mundi departe de a fi gasit si nici viitorul nu pare a le oferi calea comuna de comunicare. Trei generatii se zbat lipsite de chef intr-un univers provincial plin de arome exotice, care reuneste laolalta fara nicio noima rating, complexe si vise aiurite. Oglinda nu minte, de fapt, n-a facut-o niciodata.

Advertisements